Sunt zile din alea în care ai nevoie să respiri... da, să-ți contaminezi plămînii cu aerul suav de primăvară... ;
Tot de ce am avut vreodată nevoia a fost să respir... să respir dragoste, să respir adevăr, să respir frumusețea Dumnezeiască, dar... au fost momente când această respirație se bloca pe câteva clipe.
Și m-am întrebat într-un moment de maximă bucurie și împăcare sufletească: ”De ce mă iubește Dumnezeu?”, ”De ce mă iubesc părinții?”, ”De ce mă iubești TU- cel care nu te cunosc sau poate te cunosc?” Răspunsul e că ”nuștiu, trebuie să fie cineva!” De fapt, mereu încercam să fiu asemeni unui trandafir alb-spinos(care îmi plac enorm), până când am ajuns să respir aerul Tău și să-mi pulsezi sângele în vene...
Sunt conștientă de faptul că nimic nu este veșnic și tot ce-ți aparține ești TU, restul sunt lucruri, oameni care își îndeplinesc rolul în viața TA și au plecat... Probabil, Dzeu ne trimite persoanele potrivite, în momentele potrivite pentru a depăși anumite etape, pentru a ne ajuta să evoluăm, pentru a învăța să iertăm, să ne regăsim, să iubim...
La început TU te regăseai în mine, iar acum atât de mult am devenit ”dependentă de dragostea TA”... și mă tem de trecerea ireversibilă a timpului nu pentru că îmi trec ani, nu pentru că n-o să mai fiu mulțumită atunci cînd mă voi privi în oglindă, ci de momentul cînd n-o să mă regăsesc alături de cei dragi și n-o să mai respir același aer cu TINE!
Pace si Intelepciune iti doresc, Doinita!
RăspundețiȘtergere"și mă tem de trecerea ireversibilă a timpului nu pentru că îmi trec ani, nu pentru că n-o să mai fiu mulțumită atunci cînd mă voi privi în oglindă, ci de momentul cînd n-o să mă regăsesc alături de cei dragi și n-o să mai respir același aer cu TINE!" - cugeta, daca ai intentia, unde este frica, acolo dragoste nu e... unde este dragoste, nu e loc de teama... Pace!