Motto:„Destinul mortii e acela de a implini viata”
Azi, 10 iulie 2013, a fost
petrecută pe ultimul drum o doamnă minunată, Ala Iuncu. Originară din s.
Badicul Moldovenesc, r-ul Cahul, fosta sectretară a Primăriei
din localitate. Tînără, plină de viață, niciodată nu am fi presupus că
atît de scurte îi sunt zilele, cu cîteva luni în urmă, datorită unui control a
aflat că are cancer la pancreas(boală necruțabilă care apare fără mari dureri,
în mare parte vine de la stres, grji, frică etc ), a fost între timp de urgență
în Irlanda și nu i-au putut face nimic medicii. Luni, la amiază a lăsat în
urma sa tot ce a creat, tot cea zidit alături de soțul ei, a lăsat copilașii, a
lăsat mama ei, rudele sale, prietenii, cunoscuții și a plecat, aplecat pe
drumul neîntoarcerii.
A scăldat în lacrimi de sînge
familia ei, la numai 48 de ani a lăsat în urmă 3 feciori , soțul
îndurerat și toți cei care au cunoscut-o. Îmi fac impresia că iarăși
o voi revedea plină de viață, cu zîmbetul ei călduros care pe toți
îi ajuta. O doamnă cu gusturi rafinate, îi plăceau enorm de tare florile,
casa , ograda ei era un adevărat paradis, poate acolo lîngă D-zeu tot în
paradisul florilor va fi.
N-a reușit să-ți vadă feciorii
căsătoriți, n-a reușit să fie bunică, să-și legene nepoții, n-a reuțit să-l
crească pe mezinul(abia e cl 2 )., atîtea n-a reușit, dar a plecat
, a plecat fără săștie unde, fără să știe dacă se va mai reîntoarce,
a plecat și nu va mai reveni niciodată, n-a vurut să lese lumea asta mică,
îi plăcea viața, însă destinul ia prescris să ne părăsească și a făcut-o.
Moartea nu pare a fi atit de
ingrozitoare, insa ingrozitoare e ideia că nu vei mai vedea niciodată acea
persoana, nu vei avea cu-i vei zice mamă, nu vei avea cu cine discuta sau cine
avea grijă de tine. Azi am înțeles încă o dată cît e de scurtă viața,
cîte face o mamă pentru copii săi și uneori nu ajunge să-și vadă fericiți
copii că e timpul să plece de printre noi.
Sunt conștiientă de faptul că ea
n-a murit pentru totdeauna, chiar dacă a murit, prin credință ea este vie. Ea își
vede familia ei, însă nu le poate zice nimic, nu-i mai poate alinta cum o făcea
doar ea, nu le mai poate purta de grijă, nu le mai poate da sfaturi, nu mai
poate face nimic.
Nu-l vei vedea pe Dragoș, Stas și
Petrică miri, nu vei mai fi nicioadată „soacra cu 3 nurori”, nu-l vei mai
duce pe micu de minuță lașcoală, nu va mai veni micu să-ți zică „Bună dinineața,
mamă”, nu te vei duce la cumparaturi cu Petrica, nu va mai avea cine găti la
fel de bine ca tine nu o va mai face nimeni. Ai fost cea mai grijulie mamă, ai
fost gospodină in bunul sens al cuvintului, ai fost o doamnă cu gusturi rare,
ai fost tot ce poate fi spus prin cuvintul „mamă, soție și doamnă
ideală”.
Moartea nu e o pedeapsă sau
răsplată, ci o lege structurală a lumii, doarece această Doamnă era prea
bună, prea inteligentă pentru afi de rind cu noi toți, ea a plecat lîngă D-zeu,
acolo va fi fericită! Uneori noi nu realizăm că fiecare pas al vieții e un pas
către moarte, nu realizăm cit de scumpi ne sunt părinții, nu realizăm cîte nopți
de griji au pentru noi, de cite ori au plins din cauza noastră, de cite ori au
retrăit clipe dureroase in urma neascultării noastre, noi vom înțelege abia
atunci cind vom deveni la rindul nostru părinți. Cu toții vom muri, însă
cuvintele și faptele noastre nu vor muri niciodată, dovada este că au fost
atita lume de pe lume la mormintatrea acestei doamne de fier, cuvintele si
faptele ei au făcut fericită o lume intreagă.
Viața e asemeni unui actor, unei
piese de teatru, ți-ai jucat rolul in fata unui public și ai plecat și
n-ai luat cu tine nimic, dar ai lasat durere in urma ta celor care te-au
cunoscut, Dna Ala oare s-a gindit inainte să plece, citor oameni ii vor duce
lipsa, s-a gindit că nu se va mai intoarce, s-a gindit că nimeni cu moartea n-a
fost pritenă și nu-i va plăcea acolo, va dori lingă familia ei,
credcă s-a gindit, însă cu moartea nu te pui...
Poezia lui Gr.Vieru
|
Nu am,
moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestema unii, vreau să zic, La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai
face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri, Ce-ai face tu şi cum ar fi De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am,
moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica,
nu teamă,
Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii. |
Eu cred că a
fost prea bună și de aia Dzeu a luat-o cu El, acolo va fi fericită pentru
că aici pe pământ și-a îndeplinit menirea și a pelcat pentru
totdeauna.
A fost una
dintre cele mai puternice doamne care am cunoscut-o, tu ai inteles pretul
vietii, Tu ai fost mereu invingatoare, de aia nu-ti era frica de moarte.
Ai mamă, mulțumeștei
pentru că te-a creat, ti-a dat viata, te-a crescut, te-a educat, zii că o iubești
cel puțin in fiecare zi, mulțumeștei pentru nopțile de griji, nu-I răspunde
urit ca inka nu ai fost in locul ei, nu te avinta așa tare că tot ceea ce ești
îi datorezi mamei tale, ai grijă de ea cum a avut ea de tine. Intr-o bună
zi va trebui să-ți ei rămas bun , unii mai devreme , altii mai tirziu insa iti
vei lua ramas bun de la ea intr-un mod neasteptat, nu perde timpul, gindestete
ce faci tu pentru ea si compara cu cite a facut ea pentru tine! Timpul se
scurge prea repede, nu ne facem timp pentru cei dragi, stai o clipă și
gindestete la ceea ce am scris. Noi murim in fiecare zi, moartea creste , iar
viata descreste, nu pierde timpul, e prea pretios si irevesibil.
Moartea Ei
rămine a fi umbra care dă plasticitate vieții! Pentru toți ai rămas o Doamnă
extraordinară, pentru rude și familie ai rămas și vei persista mereu
in gindurile lor ca cea mai cea mai dintre toate!
Dna Tanti
Ala, mama cu cîteva ore înainte să pleci de printer noi a dorit să te
telefoneze să vorbiți însă n-a mai reușit. De la mii de km îți transmite că îi
va fid or de tine și că ultima ei întilnire a fost la alegerile locale care
împreună ați fost cei mai buni. Mama va veni acasă și nu va mai avea cu cine
vorbi la fel cum o făceați Dvs.
Ai lăsat in
lacrimi o lume intreagă, la fel de frumoasă păreai și in sicriu, dar nu ții
acolo locul , de ce ai plecat? De ce atit de devreme? De ce ? De ce? De ce ?
Dumnezeu să
te binecuvinteze, D-zeu să aibă grijă de familia ta, linistea si pacea să
domine !
Cu respect , Jurnalista Doina Leahu
Condoleanțe
familiei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu