Dragostea dureaza doar 3 Ani!

Dragostea dureaza 3 Ani!!!!

DEDICAȚIE FOSTULUI MEU , 3 ANI ÎMPREUNĂ!

Un tantar dureaza o zi, un trandafir dureaza trei zile. O pisica dureaza treisprezece ani, dragostea dureaza trei.Uite-asa. La inceput, este un an de pasiune, pe urma, un an de tandrete si, in cele din urma, un an de plictis. In primul an spui : “Daca ma parasesti, ma OMOR.”.In al doilea an spui: “Daca ma parasesti, o sa sufar, dar o sa-mi treaca”. In al treilea an spui:”Daca ma parasesti, desfac o sticla de sampanie”.

Esti lasat sa crezi ca dragostea e o chestie pe viata, cand, de fapt -  din punct de vedere chimic – dispare dupa trei ani. Am citit intr-o revista pentru femei ca dragostea este o emisie, de scurta durata, de dopamina, noradrenalina, prolactina, luliberina si ocitocina. O mica molecula, feniletilamina(FEA), declanseaza senzatii de veselie, de exaltare, de euforie. Cand te indragostesti la prima vedere inseamna ca neuronii din sistemul limbic iti sunt alaturati cu FEA. Tandretea nu inseamna altceva decat endorfine(opiul cuplului). Societatea te inseala: iti vinde marea dragoste, cand , de fapt, s-a demonstrat stiintific ca acesti hormoni inceteaza sa mai actioneze dupa trei ani.

Basmele nu exista decat in basme. Adevarul este mai dezamagitor. Adevarul este intotdeauna dezamagitor, de-aia minte toata lumea.

Marea problema a vietii este durerea pe care o pricenuiesti si nici metafizica cea mai ingenioasa nu-l justifica pe omul care a sfasiat inima care il iubeste.

Dragostea ia sfarsit atunci cand nu te mai poti intoarce inapoi. Asa iti dai seama: apa a curs pe sub poduri, neintelegerea domneste; v-ati despartit fara ca macar sa observati.

Ce pierdere de timp: sa vrei sa te omori, cand esti deja mort.

Dragostea este o catastrofa magnifica: sa stii ca te indrepti cu toata viteza spre un zid si totusi sa accelerezi; sa alergi catre pierzanie, cu zambetul pe buze; sa astepti, plin de curiozitate, clipa cand se va alege praful de toate. Dragostea este singura deceptie programata, singura nenorocire previzibila, pe care o vrei mereu si mereu.

“Fan-Chiang a intrebat: - Ce este dragostea?

Maestrul a spus: - Sa pui mai mult pret pe efort decat pe recompensa, asta este dragostea.” (Confucius)

O singura intrebare ma sacaie neincetat si imi rezuma intreaga existenta: ce e mai rau, sa faci dragoste fara sa iubesti sau sa iubesti fara sa faci dragoste?

Trebuie sa te hotarasti: ori traiesti cu cineva, ori il doresti. Nu poti dori ceea ce ai, e impotriva naturii.

Toata problema dragostei mi se pare a fi aceasta: pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranta, in timp ce, pentru a fi indragostit, ai nevoie de nesiguranta. Fericirea se bazeaza pe incredere, pe cand dragostea cere indoiala si neliniste…Si a te indragosti nu este cea mai buna cale de a-ti gasi fericirea; daca lucrurile ar fi stat asa, s-ar fi aflat, de atata amar de vreme.

Este multa amaraciune pe pamant, dar e greu sa depasesti tristetea de care este cuprinsa o femeie cand simte ca dragostea pe care i-o purtai se duce, oh, incetisor, nu de azi pe maine, nu, ci pe nesimtite, ca nisipul din clepsidra. Pentru ca sa inforeasca o femeie are nevoie de un barbat care s-o admire, cel putin asa vad eu lucrurile.

Cele mai frumoase serbari sunt cele din interiorul nostru.

Sunt fascinată de extrema tensiune electrica, palpabila, trepidanta, care se poate crea intre un barbat si o femeie care nu se cunosc, fara un motiv anume, doar asa, pur si simplu fiindca se plac si se caznesc sa n-o arate.

Nu este deloc nevoie de vorbe. Este o chestie de mimica, de atitudine. Este ca o ghicitoare, enigma cea mai importanta din viata ta. Oamenii vulgari numesc asta erotism, cand, de fapt, nu este vorba decat de pornografie, adica de sinceritate.

Lumea se poate prabusi, tu n-ai ochi decat pentru ochii celuilalt. In clipa asta, in strafundul tau, stii, in sfarsit.

Stii ca poti pleca de indata cu aceasta fiinta cu care n-ai schimbat mai mult de trei fraze. “A pleca”:cel mai frumos cuvant din limba franceza. Stii ca esti pregatit sa-l folosesti. “Sa plecam”. “Trebuie sa plecam”. “Intr-o zi, vom lua trenuri care pleaca”. Bagajele sunt facute si stii ca trecutul nu este decat un maldar nedeslusit, ramas in spatele tau, pe care trebuie sa-l dai uitarii pentru ca esti pe cale de a te naste. Stii ca ceea ce se intampla este foarte grav si nu faci nimic pentru a opri lucrurile. Stii ca nu exista alta iesire. Stii ca ai sa starnesti suferinta, ca ai prefera sa eviti asta, ca ar trebui sa judeci, sa astepti, sa reflectezi, dar “A pleca”, “A pleca” este mai puternic decat orice. Sa incepi totul iar de la zero. Casuta “Plecare” promite atat de mult. Este ca si cum ti-ai fi oprit respiratia – in apnee juvenila- sub apa. Viitorul este umarul gol al unei necunoscute. Viata iti acorda o a doua sansa; Istoria schimba foaia. S-ar putea crede ca aceasta atractie este superficiala, dar nimic nu este mai profund decat ea; esti gata de orice; accepti defectele; ierti imperfectiunile; ba chiar le cauti, cu incantare. Esti atras intotdeauna doar de slabiciuni.

Iata un test foarte simplu, ca sa aflati daca sunteti cu adevarat indragostiti: daca, dupa patru-cinci ore petrecute fara iubit, acesta incepe sa va lipseasca, atunci nu sunteti indragostit; daca erati, zece minute de despartire ar fi fost de ajuns sa va faca viata imposibil de suportat.

Poti sa te indepartezi pe vecie de un om, poti sa-ti calci toate juramintele si sa ramai in continuare fata in fata cu el, fara sa faci din asta un capat de tara.

Post-scriptum: “Cand minti, cand ii spui unei femei ca o iubesti, e de crezut ca minti, dar ceva, ceva tot te-a impins sa-i spui chestia asta, de aceea, este adevarat. (Raymond Radiguet)

Dragostea este o sursa de probleme respiratorii.

Fiindca dragostea nu inseamna doar sa suferi sau sa-i faci pe altii sa sufere. Poate insemna si ambele in acelasi timp.

Singura veste buna: nefericirea te face sa slabesti. Nimeni nu mentioneaza acest regim, care este totusi cel mai eficace dintre toate. Depresia care te Subtiaza. Cantariti cu cateva kile in plus? Divortati, indragostiti-va de cineva care nu va iubeste, traiti singuri si rumegati-va tristetea cat e ziulica de lunga. Excesul ponderal va disparea mintenas, ca zapada la soare. Va veti regasi trupul zvelt, de care va veti putea bucura – daca scapati teferi.

Cand duci o viata dubla, regula de baza este sa nu te indragostesti. Te intalnesti in secret, de placere, ca sa evadezi, ca sa traiesti fiorul. Te crezi erou, si unde mai pui ca fara multa bataie de cap. Dar sa fii sentimental, niciodata! Nu trebuie sa amesteci lucrurile. Pana la urma, ai ajunge sa confunzi placerea cu dragostea. Ai risca sa fii complet dezorientat.

A seduce o fata inseamna mai ales a reduce distantele. Trebuie sa reusesti sa castigi teren, centimetru cu centimetru, fara ca sa se bage de seama prea mult. Daca vezi o fata care iti place, trebuie sa te apropii de ea (la 2 metri). Daca iti place si de la distanta asta, incepi sa vorbesti cu ea (la 1 metru). Daca zambeste cand ii insiri balivernele tale, o inviti sa danseze sau sa bea ceva ( la 50 de centimetri). Apoi, te asezi langa ea (la 30 de centimetri). Cum incep sa-i straluceasca ochii, trebuie sa-i aranjezi cu grija o suvita dupa ureche (la 15 centimetri). Daca te lasa sa-i aranjezi parul, vorbeste-i putin mai de aproape (la 8 centimetri). Daca respira mai puternic, lipeste-ti buzele de ale ei (la 0 centimetri). Scopul acestei strategii este, evident, sa obtii o distanta negativa prin patrunderea unui corp strain in interiorul acestei persoane.

Orice s-ar spune cel mai bun mod de a nu regreta ceva este sa-l dai uitarii.

Uneori mi se intampla sa am crize de megalomanie: daca ea nu ma vrea, ma autoconving eu, atunci n-o mai iubesc! Tampita asta nu este la Inaltimea mea? Cu atat mai rau pentru ea! Dar aceste tresariri de orgoliu nu dureaza mult, pentru ca n-am un instinct de supravietuire atat de dezvoltat.

Sunt la picioarele tale, descurajat, sfarsit, asteptand lovitura de gratie. De la un anumit grad de intensitate a durerii, iti pierzi orice orgoliu. Nu-ti scriu pentru a-ti cere sa vii, iti scriu pentru a-ti spune ca voi fi intotdeauna aici..Niciun gest din partea ta, si voi fi mereu aici, pe undeva, pe aceeasi planeta cu tine, asteptandu-te.

Pentru ca dragostea sa dureze intotdeauna, e de-ajuns sa traiesti in afara timpului!

Și sunt amintirile alea care nu-ți dau pace… Treci printr-un loc și parcă revezi totul clar. Îți amintești de certuri scurte sau de împăcări dulci, de săruturi, de îmbrățișări, de ce-i povesteai, de sclipirea din ochii lui atunci când te privea și-ți spunea că te iubește, că fără tine ar muri. Și tu spuneai același lucru. Și uite că trăiești. Trăiești și treci întâmplător prin locurile alea care sunt prea încărcate cu amintiri și-i simți parcă parfumul. Și speri absurd să dai de el acolo. Altădată mergi la banca voastră. Aveați o bancă a voastră pe care deși poate mai stăteau zeci de îndrăgostiți, era a voastră. Pentru că acolo vorbeați de viitor și râdeți. Erați fericiți acolo. Și te așezi pe banca aia și parcă lângă tine e el, dar nu poți să-l mai strângi în brațe, să-i spui că va fi bine, că ești alături de el. Pentru că nu mai ești. Nu contează că ai plecat tu, sau a plecat el sau ați renunțat amândoi să luptați. Ideea e că acum nu poți să-l mai strângi în brațe și să-i povestești cum vezi tu diminețile care vor urma. Pentru că diminețile alea în doi nu vor exista. Nu pentru voi! Pentru că ați fost proști și-ați renunțat la iubire, pentru că n-ați luptat îndeajuns, pentru că unul din voi a plecat. Și nici măcar nu poți să-l suni să-i spui toate lucrurile astea. Și dacă l-ai întâlni pe stradă oricum totul s-ar reduce la niște banalități, la un ce mai faci. Nimic din magia care era odată. Și nici măcar nu știi dacă el simte același lucru. Pentru că îl cunoști, așa orgolios cum e, nici dacă ar simți ce simți tu nu te-ar suna să-ți spună…

Lasă inima să vorbească

E aiurea când vă despărţiţi apoi amândoi vă duceţi dorul dar niciunul nu spune nimic , tace şi îndură . Lăsaţi orgoliul la o parte şi teama de "o să mă refuze" . Timpul trece , sentimentele o să se schimbe, sau cel puţin se vor diminua , se vor ascunde într-un colţ de suflet şi când o să te trezeşti că vrei să faci ceva, chiar va fi prea târziu . Spune ce simţi ! Cere-i să mai încercaţi, chiar dacă şansele să spună DA , sunt minime , ele EXISTĂ . Preferi să trăieşti cu sentimentul "ce ar fi fost oare dacă-i spuneam ce simt ?" . Ia-ţi frate inima în dinţi şi spune-i "Te vreau înapoi ! " , nu-i greu. Îţi aminteşti ? Acum ceva timp probabil îi spuneai acestei persoane că o iubeşti şi îţi deschideai complet sufletul în faţa ei . Dacă ai făcut asta, să-i ceri să se întoarcă o să fie floare-la-ureche ! Nu e greu, greutatea e doar în mintea ta, e creată de orgoliul tău şi de temerile tale . Haide , spune ce simţi până nu e prea târziu. Cel mai greu e să îţi pară rău că nu ai profitat de o şansă , atunci când ai avut-o . Tu o să schimbi ceva , sau o să rămâi cu regretul? Alegerea ta , poate fi ultima şansă . Asta-i decizia inimii !


                                Ești respirația mea!

Poate ca una dintre cele mai simple incercari ale vietii a fost sa ne pierdem de noi insine, sa dam o scurta vacanta eului, sa ne sufocam si sa ne dam seama ca nici sa murim unul fara altul nu putem, caci pana si moartea noastra e in doi.

Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand.

Toata noaptea mi-a ars carnea de dorul tau. O sa innebunesc asa.

Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai si totusi…o fac mereu. Te vreau a mea. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla?

Mi-e dor de tine si am atata sete de firesc cu tine, de curat. Am gresit. Dar cine nu o face. Si oare nu tocmai pentru ca am gresit mi-e atata sete de a face un dus in suflet?

Sa nu crezi niciodata ce iti spun. Sa crezi doar ceea ce simti. Nu intotdeauna cuvintele contin adevar.

Tot ce ni se intampla, frumos, urat, divin, diabolic, suntem noi. Vreau sa traiesc cu tine tot. Sa ma satur de tine, sa te vars si apoi sa o luam de la capat. Unul fara celalalt nu existam, oricat de mult am vrea asta. In momentul in care ne-am intalnit, ne-am amestecat sufletele. De ce ne-am certat? De ce suntem despartiti? Stie vreunul? Asa se cearta copiii. Nu-si vorbesc, dar nu stiu de ce. Si noi vom ramane copii in tot ceea ce vom face si ne vom spune. Oamenii care se iubesc au de multe ori un comportament prostesc.

Sunt cu tine. Te astept si te traiesc.

Cand simti ca poti sa lasi un alt om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsita suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

Ce prada usoara este omul atunci cand singuratatea il copleseste.

Cand iubirea iti produce o suferinta deliranta, ar trebui sa te bucuri. Inseamna ca esti la limita autentica a vietii. Suferinta este singurul semn concret pe care il poti avea in momentul in care iubesti. Suferinta aceea nuda cand rezisti si reusesti sa nu il scoti afara din tine pe celalalt, ci dimpotriva, il accepti, il vezi, il recunosti. Lasandu-l pe celalalt sa te cunoasca, te lasi pe tine sa il cunosti.

Ce texte....te chinui mult sa le scoti? Asta inseamna sa iubesti? Sa simti ca nu poti fara celalalt? Sa simti un gol in tine? Sa simti ca nu ai niciun sens si ca nu poti sa respiri de dor?

Nu-mi este frica de nimic in ceea ce ne priveste. Am trecut prin Rai si prin Iad si o sa mai tot trecem prin multe. Faptul ca nu am ramas niciodata acolo este dovada ca ne iubim. A ramas intotdeauna in noi, nu in afara noastra. Raiul si Iadul le-am adus in noi, nu le-am abandonat. Ne-am indragostit, ne-am alergat, ne-am inselat, ne-am jupuit, ne-am amestecat, ne-am jurat, ne-am ingenuncheat, ne-am zburat, ne-am trait si asa o sa facem pana la ultima suflare, din nou si din nou.

Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ceea ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactia unei croaziere temporare.

Miros a tine. Ma tavalesc cu tine in somn. Ma culc. Uneori uit sa te mangai, sa te privesc, sa te admir. Ma obisnuiesc cu tine si nu te mai vad. Uit ca oricand pot sa nu te mai am. Acum esti aici. Daca nu ai mai fi cu adevarat, as realiza cat de mult timp am pierdut nepretuindu-te. Rezistam cat suntem angajati, cat pumnul sta strans si ne cuprinde.Cand il deschidem, incepem usor sa ne scurgem, sa nu mai fim.

Decat sa iti spun “te iubesc”, aleg sa iti arat asta.

Mi-e dor sa facem dragoste! Mi-e dor sa ne dorim. Prin parcari, pe strazi, prin baruri, pe varf de munte sub cerul liber, in padure printre maracini, noroi si zapada, in fan sau pe plaja de nudisti, la cinematograf, la teatru, oriunde ne vine, cu accesorii, cu legume, cu fructe, imbracati, dezbracati…atingerile, soaptele, sssstttttttt. Uneori uitam toate astea si trebuie sa ni le reamintim. Esti in toate celulele mele. Imposibil sa ma desprind, oricat am incercat. Esti in toata respiratia mea. Si nu gasesc niciun sens in afara de tine. Imi apari in tot ceea ce incerc sa fiu, completezi fiecare gand, fiecare sentiment, imi domini toate senzatiile. Te-am testat. Te-am spart in mii de bucati si te-ai refacut fara sa lasi nicio crapatura. Iubirea lipeste bine.

Sufletul nu miroase. Oricat de stricat este. Asa reuseste diavolul sa se ascunda in noi.

Niciodata nu o sa pot sa iti spun ce ai produs in mine cand mi-ai cerut sa fiu a ta, sa ne traim viata impreuna, sa impartim bucata asta de timp si sa ne hranim clipele cu iubirea din noi.

Te porti uneori cu mine de parca nici nu te porti, de parca nici nu este real. Este atat de frumos, incat nici nu pot sa cred ca mi se intampla mie. Si alteori te porti urat. Dar niciodata atat de urat incat sa ma alungi sau sa ma sperii…

Iti spun ca te iubesc si e inutil. As vrea sa nu iti mai spun nimic si sa traim totul. De unde ai siguranta ca e total? De unde stii daca ceea ce simti acum, simti pentru totdeauna? Greseala e ca vrem sa simtim toata viata intr-o secunda prezenta. Cum sa simtim ceva ce nu exista? Totul e doar ce simtim acum.

Ispita este la fiecare pas. Nu trebuie sa o cauti, trebuie doar sa deschizi ochii, sufletul, picioarele, slitul, curul, gura, portofelul, spatele…depinde de fiecare in parte. Eu ispitei vreau sa-i deschid timpul, sa se manifeste, sa ma provoace, sa ma iau la tranta cu ea si sa ii rezist. Ispita apare pentru a ne invata sa ii facem fata.

Discernamantul este creat dintr-o singura secunda. O singura secunda desparte a fi de a nu fi. Trecutul nu se mai schimba, trecutul este un timp mort, dar care, transformat in remuscari si in regrete, in esec, in pacat, te ucide. Pentru cei care nu stiu sa traiasca prezentul, trecutul devine o teroare, un vacarm.

As vrea sa te vad tot timpul, sa stam seara dupa ce ne terminam treaba si sa toarcem.

Oare daca m-as pierde pe o poteca si n-as mai sti sa ma intorc, m-ai cauta la nesfarsit sau ai renunta? Am ingropat mult din mine pana sa te cunosc. Imi lasasem afara doar ranile sa respir. M-ai ajutat sa ies usor. Inca am parti din mine infipte in pamant. Inca nu merg, dar visez sa zbor. Iubesc. Ma simt singura. E posibil?

Mi-e frica sa nu ma ranesti, ai scobit in mine mult, ai lasat cicatrici, rani adanci. Ne-am jupuit unul pe celalalt, ne-am maltratat sufletul, dar e atat de frumos. Nu-mi este frica sa traiesc asa. Vreau sa ma tii departe de o caricatura de dragoste. Poate ca o sa traim momente cand o sa ne devoram, cand o sa ne uram, cand o sa ne anulam, cand nu o sa ne mai recunoastem, cand o sa ne mintim iar, dar in adanc, tot noi vom fi. Daca unul se duce mai in larg si nu mai stie sa se intoarca, celalalt e dator sa-l recupereze. In iubire nu abandonezi.

Nu pot sa traiesc fara tine. Daca o sa iti spun vreodata altceva, sa nu ma crezi. Oamenii isi cer libertatea. Eu iti cer sa ma tii legata de tine pentru ca altfel nu stiu sa traiesc.

Privirea ta m-a naucit. De parca m-ai fi atins cu limba, nu cu ochii. Se produc intre noi rafale energetice colosale, nevoi pe care nu avem cum sa le controlam, ne depasesc, ne stapanesc. Electrizanta relatie.

Nu regret ca m-ai inselat si ca te-ai culcat cu alte femei. Pentru ca, daca ma doare, ma doare superficial, e ca o operatie fara anestezie. Profund nu ma atinge. De mine nu te poate rupe nimic. Nu regret nicio clipa ce ai facut. Regret ca nu am putut sa te fac sa nu faci asta. Inca ma simt partasa la aceasta aruncare in gol. O parte din noi…s-a dus. Ce o sa simt de-acum incolo nu stiu. Stiu doar ca vreau sa simt. Sa simt orice. Nu vreau sa mi se atrofieze sufletul. Vreau sa traiesc tot.

Stii cum se simte o femeie care iubeste cand afla ca a fost inselata? Cred ca la asta nu te-ai gandit inainte. Nu mai intelege nimic. Dar daca se simte iubita, isi revine. Caci nu inselatul e marea drama a cuplului. Ci abandonul.

Cand ne avem, ne respingem. Cand ne pierdem, ne dorim. Sa invatam sa traim in echilibru.

Cand iubesti nu mai poti lua decizii matematice. Asa e simplu, ne despartim pana se clarifica situatia. Dar poti pierde totul. Iti permiti?

..te respir si, in loc sa-mi treaca, imi este din ce in ce mai dor de tine. Asa va fi toata viata. Pana mor o sa-mi fie dor de tine.

Te-am privit ieri in ochi. Am avut senzatia ca ti-am atins sufletul. Aluneci usor.

Ne vedem atat de putin, de parca Dumnezeu ne da cu portia, de frica sa nu ii luam Cerul cu iubirea noastra. Imi este atat de dor de tine, ca am senzatia ca nu mai am pamant sub picioare. Sa nu ma lasi, te implor, n-as mai sti sa respir. Viata o sa ne schimbe la fiecare pas. Cu cat stam mai mult impreuna, cu atat mai putin o sa ne dam seama de asta. Daca am sta putin despartiti, revenirea ar fi diferita, am gasi de fiecare data ceva nou. E o tehnica si asta, sa mentii o relatie vie, dar inca nu vreau sa o incercam. Stiu ca noi doi nu am putea sa ne plictisim niciodata unul de celalalt. Si am certitudinea momentelor absolute, in care ascultam linistea si ne pierdem unul in altul la infinit.

Cine nu poate sa inghita infidelitatea sa o scuipe.

Cati trecem zilnic unul pe langa altul si nu stim nimic unul de altul? Cate povesti trec zilnic pe langa noi, de care drame sau comedii ne izbim in fiecare secunda, ce este important in toata agitatia asta? Totul dureaza o melodie. Incepe si se termina, ne provoaca.

Daca sufletul tau intra in relatie cu un alt suflet si comunica, simti. Nu ai nevoie de cuvinte. Sunt suficiente gesturile, privirile. Cuvintele sunt adiacente. Oamenii se inteleg in profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se sustin, se iubesc adica. Daca nu comunica dincolo de cuvinte, nu pot comunica prin cuvinte.

Stiu ca simti ca te iubesc. Trebuie sa simti ca sunt acolo chiar daca nu sunt si atunci cand te sperie lipsa mea, gaseste-ma in sufletul tau. De acolo nu o sa ies niciodata.

Vreau sa impart cu tine toata senilitatea omenirii. Nu vreau sa imbatranesc departe de tine, absurd.

M-am indragostit. Reindragostit. A nu stiu cata oara. Stiu ca asa o sa fim impreuna pana murim. O sa ne iubim si o sa ne uram, fara sa stim ce e iubirea sau ura sau stiind o sa continuam. Ne vom tine de mana chiar si atunci cand vom crede ca suntem la mii de kilometri distanta unul de altul. Daca intr-o zi te-as pierde cu adevarat, as spune ca intalnirea noastra a fost cea mai buna gluma a lui Dumnezeu si atunci i-as face cadou viata mea, caci fara tine de ce i-as mai lasa-o? Urasc conditionalul.

Asculta-ti sufletul cand e vorba despre noi. Nu-i lasa pe ceilalti sa iti puna alta muzica si sa crezi ca am tacut.

Unul fara altul nu avem cum sa traim. O sa respiram dor, nu oxigen.

As vrea sa pot sa te iubesc asa cum nu am stiut si cum nu am facut-o niciodata. Poti sa iti dai seama ca iubesti daca simti ca te sufoci de dorul celuilalt, daca simti ca este aerul care-ti face posibila viata. Deci iubirea trece prin plamani.

Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte.

E posibil sa mori de fericire? Saptamana trecuta am simtit ca ma sufoc de dorul tau. Iar acum simt ca imi plesneste inima de cata lumina ma inunda.

Cand simti ca s-a terminat, nu accepta virgula. Pune punct si da-ti alta sansa.

Indiferent cu cine flirtez, e steril. Nu coboara nimeni in suflet ca tine.

Urasc tot ce te bucura in afara de mine.

E absurd sa negi ceea ce e evident. Avem nevoie unul de altul pentru ca respiram unul prin altul.

Nu exista nimic care sa te desparta de omul pe care il iubesti. Doar moartea. Moartea desparte fizic. Sufletele nu au cum sa fie despartite decat de lipsa de iubire.

Ne certam ca nebunii, in timp ce sufletele noastre se iubesc dincolo de ceea ce ne spunem. Ne juram despartiri in timp ce stim ca nu am putea trai despartiti niciodata.

Despartirea de tine nu a fost doar o despartire. Erai in toate celulele mele, in sange, in toti porii.

O sa ma suni intr-o zi si o sa imi spui ca nu mai esti cu fata aceasta. Si eu n-o sa te intreb: daca fata visurilor nu este cea cu care sa iti petreci viata, atunci care?

Nu am niciun sens fara tine. De unde stiu asta? Nu pot sa respir. La gandul ca te pierd, ma sufoc.

Cazut pe spate, la pamant, nu poti privi decat in sus.

Daca arunci un om pentru ca nu coincide cu idealul tau, inseamna ca nu il iubesti pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce ai fi vrut sa fie.

Curge durere din suflet. Robinet stricat. Caut instalator

Omul – o pata de sange care vorbeste (Nichita Stanescu)

Indiferent cine este acum langa tine, nu are legatura cu noi. Noi comunicam prin respiratia noastra si asta nu o sa ne-o ia nimeni si nu o sa dispara niciodata.

Nu ne facem timp de noi. Soarele rasare. Soarele apune. Ce este intre? Asa ne pierdem. Nimeni nu ne da acest timp. Dar putem sa ni-l luam singuri.

Cati fluturi ucidem in tot ce facem inutil?

Te iubesc mai mult decat te-am iubit atunci cand iti spuneam.

Stiu sigur ca daca unul dintre noi moare, il omoara si pe celalalt. Noi doi vom muri impreuna, razand, indiferent unde vom fi. Sufletele noastre fac dragoste neintrerupt.

Diagnostic fatal: hemoragie a sufletului. Nici Dumnezeu nu poate sa o opreasca.

Oamenii elevati se caracterizeaza prin DURATA sentimentelor alese nu prin intensitatea lor.(Nietzsche)

De ce zic unii ca viata are melodie? Eu nu aud nimic. Viata nu face zgmot. Trece usor, adie usor, adie atat de usor, ca daca nu esti atent, iti scapa printre degete.

Am visat ca te pierd. NU se poate descrie in cuvinte durerea. Cert este ca m-am trezit din cauza senzatiei de sufocare, incercand sa trag aer in piept.

Incearca o faza: crede pentru a vedea, nu a vedea pentru a crede.

Cand e vorba de suflet, nu face trotuarul.

Nu mai am suflet. E la tine. In toate relatiile in care ma bag, mint. Nu am cum sa fiu eu. Eu sunt doar cu tine.

Iubirea aceasta detasata sperie, ingrozeste, infricoseaza. Asa isi cerne Dumnezeu copiii. Ii lasa liberi. Si cei mai multi ajung sa-si faca parc de distractii din suflet.

Tot ce respir e legat de noi, am incercat, iar am incercat sa ma desprind de tine…nu se poate. Esti in tot ce sunt.

Lumea este cenusa. Sufl-o si risipeste-o!

Singura diferenta intre cum te-am lasat si cum esti este experienta pe care ai dobandit-o in absenta mea. Mi-e frica sa nu uiti cine sunt si la un moment dat sa iti permiti sa joci poker si cu mine.

Ia-ma asa cum sunt, nu ma mai analiza, nu ma mai diseca, fiindca nu sunt un cadavru. Sunt viu. Daca ceri mai mult decat sunt capabil sa iti dau, pregateste-te sa ai o dezamagire. Iubindu-te, o sa iti dau tot ceea ce sunt. Mai mult decat sunt nu am cum sa iti dau.

Inima nu trebuie fortata sa se deschida. Ea se deschide in mod firesc, daca ii dai timp.

Nici “te iubesc” nu mai stiu ce inseamna acum. In trecut insemna “sa-l transformi pe celalalt in prioritatea ta”. In viitor inseamna “vreau sa traiesc si sa mor cu tine”. Ce inseamna acum?

Daca ceri un mar si primesti un mar, nu inseamna ca tu esti copilul preferat al lui Dumnezeu. Inseamna doar ca este sezonul merelor.

Daca nu poti sa alegi din toata inima, cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa nu te mai fortezi sa iei o decizie. Nu poti iubi din alt loc decat din inima.

Ai existat in mine indiferent de relatiile pe care le-am avut. Iubirea nu a incetat nici macar atunci cand te-am inchis cu sapte lacate.

..nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana.

Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit!

Lacrimi, durere și regrete...

Motto:„Destinul mortii e acela de a implini viata”

  

      Azi, 10 iulie 2013, a fost petrecută  pe ultimul drum o doamnă minunată, Ala Iuncu. Originară din s. Badicul  Moldovenesc, r-ul Cahul, fosta sectretară a  Primăriei  din localitate. Tînără, plină de viață, niciodată nu am fi presupus că atît de scurte îi sunt zilele, cu cîteva luni în urmă, datorită unui control a aflat că are cancer la pancreas(boală necruțabilă care apare fără mari dureri, în mare parte vine de la stres, grji, frică etc ), a fost între timp de urgență în Irlanda și nu i-au putut face nimic medicii. Luni, la amiază a lăsat în urma sa tot ce a creat, tot cea zidit alături de soțul ei, a lăsat copilașii, a lăsat mama ei, rudele sale, prietenii, cunoscuții și a plecat, aplecat pe drumul neîntoarcerii.

A scăldat în lacrimi de sînge familia ei, la numai 48 de ani a lăsat în urmă  3 feciori , soțul îndurerat și toți cei care au cunoscut-o.  Îmi fac impresia că iarăși o voi  revedea plină de viață, cu zîmbetul ei călduros care pe toți  îi ajuta. O doamnă cu gusturi rafinate, îi plăceau enorm de tare florile, casa , ograda ei era un adevărat paradis, poate acolo lîngă D-zeu tot în paradisul florilor va fi. 

N-a reușit să-ți vadă feciorii căsătoriți, n-a reușit să fie bunică, să-și legene nepoții, n-a reuțit să-l crească pe mezinul(abia e cl 2 )., atîtea n-a reușit, dar  a plecat ,  a plecat fără săștie unde, fără să știe dacă se va mai reîntoarce, a plecat și nu va mai reveni niciodată, n-a vurut să lese lumea asta mică, îi plăcea viața, însă destinul ia prescris să ne părăsească și a făcut-o.

Moartea nu pare a fi atit de ingrozitoare, insa ingrozitoare e ideia că nu vei mai vedea niciodată acea persoana, nu vei avea cu-i vei zice mamă, nu vei avea cu cine discuta sau cine avea grijă de tine. Azi am înțeles încă o dată  cît e de scurtă viața, cîte face o mamă pentru copii săi și uneori nu ajunge să-și vadă fericiți copii că e timpul să plece de printre noi.

Sunt conștiientă de faptul că ea n-a murit pentru totdeauna, chiar dacă a murit, prin credință ea este vie. Ea își vede familia ei, însă nu le poate zice nimic, nu-i mai poate alinta cum o făcea doar ea, nu le mai poate purta de grijă, nu le mai poate da sfaturi, nu mai poate face  nimic.

Nu-l vei vedea pe Dragoș, Stas și Petrică miri, nu vei mai fi nicioadată  „soacra cu 3 nurori”, nu-l vei mai duce pe micu de minuță lașcoală, nu va mai veni micu să-ți zică „Bună dinineața, mamă”, nu te vei duce la cumparaturi cu Petrica, nu va mai avea cine găti la fel de bine ca tine nu o va mai face nimeni. Ai fost cea mai grijulie mamă, ai fost gospodină in bunul sens al cuvintului, ai fost o doamnă cu gusturi rare, ai fost tot ce poate fi spus prin cuvintul „mamă, soție și doamnă  ideală”.

Moartea nu e o pedeapsă sau  răsplată, ci o lege structurală a lumii, doarece această Doamnă era prea bună, prea inteligentă pentru afi de rind cu noi toți, ea a plecat lîngă D-zeu, acolo va fi fericită! Uneori noi nu realizăm că fiecare pas al vieții e un pas către moarte, nu realizăm cit de scumpi ne sunt părinții, nu realizăm cîte nopți de griji au pentru noi, de cite ori au plins din cauza noastră, de cite ori au retrăit clipe dureroase in urma neascultării noastre, noi vom înțelege abia atunci cind vom deveni la rindul nostru părinți. Cu toții vom muri, însă cuvintele și faptele noastre nu vor muri niciodată, dovada este că au fost atita lume de pe lume la mormintatrea acestei doamne de fier, cuvintele si faptele ei au făcut fericită o lume intreagă.

Viața e asemeni unui actor, unei piese de teatru, ți-ai jucat rolul in fata unui public și ai plecat și n-ai luat cu tine nimic, dar ai lasat durere in urma ta celor care te-au cunoscut, Dna Ala oare s-a gindit inainte să plece, citor oameni ii vor duce lipsa, s-a gindit că nu se va mai intoarce, s-a gindit că nimeni cu moartea n-a fost pritenă și nu-i va plăcea acolo, va dori lingă familia ei, credcă  s-a gindit, însă cu moartea nu te pui...

  Poezia lui Gr.Vieru 

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestema unii, vreau să zic, La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi De-ai avea mamă şi-ar muri, Ce-ai face tu şi cum ar fi De-ai avea copii şi-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc. Nu frica, nu teamă, Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii.

Eu cred că a fost prea bună și de aia Dzeu a luat-o cu El, acolo va fi fericită pentru că aici pe pământ și-a îndeplinit menirea și a pelcat pentru totdeauna.

A fost una dintre cele mai puternice doamne care am cunoscut-o, tu ai inteles pretul vietii, Tu ai fost mereu invingatoare, de aia nu-ti era frica de moarte.

Ai mamă, mulțumeștei pentru că te-a creat, ti-a dat viata, te-a crescut, te-a educat, zii că o iubești cel puțin in fiecare zi, mulțumeștei pentru nopțile de griji, nu-I răspunde urit ca inka nu ai fost in locul ei, nu te avinta așa tare că tot ceea ce ești îi datorezi mamei tale, ai grijă de ea cum a  avut ea de tine. Intr-o bună zi va trebui să-ți ei rămas bun , unii mai devreme , altii mai tirziu insa iti vei lua ramas bun de la ea intr-un mod neasteptat, nu perde timpul, gindestete ce faci tu pentru ea si compara cu cite a facut ea pentru tine! Timpul  se scurge prea repede, nu ne facem timp pentru cei dragi, stai o clipă și gindestete la ceea ce am scris. Noi murim in fiecare zi, moartea creste , iar viata descreste, nu pierde timpul, e prea pretios si irevesibil.

Moartea Ei rămine a fi umbra care dă plasticitate vieții! Pentru toți ai rămas o Doamnă extraordinară, pentru rude și familie ai rămas și vei persista mereu in gindurile lor ca cea mai cea mai dintre toate!

Dna Tanti Ala, mama cu cîteva ore înainte să pleci de printer noi a dorit să te telefoneze să vorbiți însă n-a mai reușit. De la mii de km îți transmite că îi va fid or de tine și că ultima ei întilnire a fost la alegerile locale care împreună ați fost cei mai buni. Mama va veni acasă și nu va mai avea cu cine vorbi la fel cum o făceați Dvs.

Ai lăsat in lacrimi o lume intreagă, la fel de frumoasă păreai și in sicriu, dar nu ții acolo locul , de ce ai plecat? De ce atit de devreme? De ce ? De ce? De ce ?

Dumnezeu să te binecuvinteze, D-zeu să aibă grijă de familia ta, linistea si pacea să domine !

Cu respect , Jurnalista Doina Leahu

  Condoleanțe familiei!