Uneori vorbesc mult, alteori sunt zile când nu scoți un cuvânt. Stau. Mă gândesc. Reflectez. Zi de zi întîlnesc oameni de diferite ”rase” și ”specii”!
Suntem peste 7 miliarde de oameni total diferiți. Unii mă înconjoară, mă ocolesc, alții îmi văd doar trupul. Mulți sunt din ăia care mă critică, mă bîrfesc pentru că asta le este menirea. Totuși sunt și acei oameni care mă admiră, îmi sunt mereu alături și viața mea capătă culoare alături de ei.
Mai sunt și oameni din categoria- „se duc și vin” și invers. Nu vei ști niciodată pentru ce au venit, cu ce scop, cît vor sta și cînd vor pleca. Pe ei niciodată nu-i vei înțelege. Nu au scopuri bine definite. Nu știu exact ce vor de la viață și pentru ce au venit aici pe pămînt. De acești oameni să fugi încotro te vor duce ochii. Îți irosești timpul, e prea prețios. Toți acești oameni care apar în viața ta, au venit cu un anumit scop. Te vor influența negativ sau pozitiv. De la fiecare vei învăța ceva. Chiar și acel vagabond care cerșește pe stradă, tu un simplu trecător te învață să fii milostiv și să te gîndești că tot ce ești în prezent e meritul părinților tăi. Ei au crezut în noi mai mult decât am crezut noi înșine.
Haideți să le mulțumim oamenilor care și-au sacrificat viața pentru noi- părinților, celor care s-au dăruit, celor care ne-au iubit, ne iubesc, celor care ne-au fost alături în cele mai grele momente, căci mîine poate fi prea târziu pentru a le spune ”mulțumesc”!
IARTĂ-MĂ, îți MULȚUMESC și TE IUBESC! Sunt cele mai complicate cuvinte pentru noi. Să nu ne mai apese niciodată povara lui ”prea târziu” ! ! !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu