2013

                                                         În ultimele 3 zile din An !

Un gînd de sfârșit de iarnă, cred că am dreptul să am insomnie. Cu o ceașcă de cafea, ora două jumătate, întinsă în pătuț, cu leptopul lîngă mine și cu gîndul la o sinteză a anului.

 
    Exact 20 de ani în urmă am venit pe pămînt. Probabil fiecare an a însemnat ceva pentru fiecare din noi.
2013 e unul din ăia cu semnificația cifrei ”13” doar pentru unii. Cel puțin pentru mine fiecare an e simbolic.

Urc în fiece zi treptele vieții și aleg cine trebuie să fiu. În ultimele trei zile din acest an haideți să trăim fără nici o mască. Am obosit enorm de falsitatea oamenilor întîlniți în acest an.
Ridică mîna dreaptă dacă ai nevoie de tine și mîna stîngă dacă ai nevoie de aproapele tău.

Cînd rostesc 2013, în fața ochilor se perindă o pelicolă de aia veche de la aparatul foto din anii mei de copilărie, prin ea se prevede...

Prima jumătate a anului:
Am fost prizoniera unei povești cu destine paralele, am gustat din picăturile jurnalistului de Tv, am împlinit frumoasa vîrstă de 20 de ani, am finalizat anul 1 de facultate.

A doua jumătate de an:
S-a pierdut o ființă extraordinară; lacrimile și durerea sfîșietoare i-am alintat-o pînă cînd Dzeu ne-a călăuzit inimile. Zilele și nopțile de vară le-am savurat alături de tine. Începutul anului 2 de facultate. Mama am revenit acasă.

Uite că am ajuns la răscrucea dintre ani. Momente nebun de frumoase și mai puțin au fost multe, dar cu regret pe blog nu dau prea multe detalii. Fiecare oră, minut, secundă din zi e cu totul specială.
 Am întîlnit oameni care îi căutam demult-oameni puternici. De la ei am furat din înțelepciunea lor, de fapt de la fiecare om întîlnit am învățat cîte ceva.

Pentru mine unii oameni rămân a fi un mister, niște ciudați. Sunt mereu stresați, enervați pe lucruri simple, trecătoare. Prioritatea numărul unul a omenirii rîmâne a fi: dorința de a avea mulți bani, mașini, apartamente... lux-uri, succese și dacă au toate astea deja vor faimă. Nu aș trăi niciodată cu adevărat dacă nu aș fi înebunit de dorința de a-mi îndeplini scopurile, cu siguranță sunt atît de bine definite, degrabă vizibile. Întotdeauna vei obține nimic dacă îți dorești nimicuri. De ce oare un nimic a ajuns a fi mai mult decît totul?! Oare am ajuns să fim atît de limitați?! Impossible... Eu aleg să-mi doresc o ”lume” întreagă! Ce-ar fi fost dacă aș fi fost altfel... dacă nu era să fiu ceea ce sunt eu acum, viața nu ar fi fost viață. Mă scufund cu plăcere în timp și-mi agăț ochii de lucrurile cu adevărat valoroase ale vieții.

Nu pot să mă laud că am citit atâtea cărți în acest an, în schimb am citit ceea ce-mi place. Am citit atâția oameni. Fiecare zi din an treceam pe lângă mii, sute de destine întruchipate în corpurile oamenilor grăbiți, cu chipurile triste, cu pleoapele obosite...
 Niciodată nu am fost pregătită pentru confruntarea cu imprevizibilul, îmi place să știu totul, poate că-s jurnalist sau poate că așa sunt eu. Uneori îmi pare că nu am obținut nimic, alteori îmi pare că am făcut suficient în 2013 și îl las să plece. Am așteptări mult mai mari de la următorul an, pe precedentul îl fac complice la propria-mi fericire. Oricât de puternică aș fi, îmi place cînd timpul se prăbușește în mine, cînd mă transform într-o părticică de praf aruncată în univers, totuși mă ridic ca o tăuroaică puternică.

2013 e un capitol din cartea vieții fiecăruia. Filele s-au perindat una câte una... E timpul să-mi pun semnătura și să-l închid pentru un timp. Știu că timpul niciodată nu ma sărutat pe frunte(chiar dacă ador asta), din contra m-a rupt în mii de bucăți și m-a pus la âncercări.
Din el îmi voi aminti de cele mai puternice evenimente indiferent că au fost negative sau pozitive, ele mi-au făcut inima să tremure pompând mai mult sînge decît de obicei. Sunt mulțumită de tot ceea ce sunt și am realizat până în prezent. Nu sunt dependentă de nimic, nici măcar de viață. Nu mi-e frică să mor nici măcar să pierd ceva sau pe cineva, asta îmi face sufletul liber.

Le mulțumesc familiei, prietenilor că mi-au fost alături. Le mulțumesc tuturor celor care nu mă admiră, celor care mă bîrfesc, celor care mă invidiază sunt mulți din ăștia, ei m-au făcut puternică.

Un special mulțumesc unui omuleț minunat care mă face fericită!

Un An mai bun să aveți!

Despre mine

Motto:”Înțelepciunea e cel mai frumos dar  pe care-l poate dobîndi omul” M.Eminescu

   De fapt, ești  creat aici pe pămînt, dar pentru ce?! Cînd ești mic te cresc părinții , îți oferă tot, absolut  tot cei mai bun și mai frumos în astă lume, ei rup cerul de stele pentru ați oferi un drum bun în viață, te educă, cu grijă te învață și te ajută să te afirmi. Îți fac studii, astfel începi să guști din primele picături de rouă ce cad într-un pahar formînd mai apoi o cupă. Deja depinde de fiecare in parte dacă aceasta e un trofeu sau nu.Viața e un spectacol, zi de zi sunt actriță in fața unui public fals sau relativ fals. Totuși trăiesc cu conștiința că există două minuni pe lumea asta: crezînd că minunile nu există și că totul in jur e o minune. Viața trebuie traită  la justa ei valoare, pînă la o secundă, ca mai apoi să nu-ți fie scîrbă de anii trăiți fără sens, adică trebuie să lupți, să încerci tot ce e frumos, tot ce e dulce și parfumat și mai apoi nu-ți vor parea anii trăiți fara sens, in pofida acestui fapt îți vei aminti cu plăcere de anii care au trecut, căci toți se nasc spre a muri și mor spre a se naște.Ăsta e începutul istoriei vieții mele, dar nu-mi place să vorbesc despre mine și ar părea aberant faptul să dau date concrete, succese, titluri... ș.a. [...]

    Îmi place ceea ce fac și mă consider o persoana fericită, căci tind mereu spre ceva nou. Dincolo de aparențe sunt diferită de felul cum mă văd cei din jur, nu-mi place să fiu ca altii prefer să fiu originală, nu o copie. În tot ceea ce fac investesc muncă și o părticică din sufletul meu, de aia urăsc falsitatea oamenilor, invidia, lașitatea, insă respect simplitatea, adevarul, inteligența.Cunosc și gustul greșelilor, dar am acumulat din ele înțelepciune și experiență. Știu cum e să te doară cînd pierzi, știu cum te pot măcina regretele, poate că sunt prea mică să afirm asta, dar deja cunosc cei aia durere. Căci cine n-are regrete, nu evoluează. Recunosc că eșecuri putine au fost, dar m-au făcut să fiu mai puternica, pentru că sunt o fire învingătoare și nu-mi place să pierd. Majoritatea mă cred o persoană liniștită, cu un caracter moale, insă sub toate astea se ascunde “taurul” din mine. Da, recunosc sunt puternică chiar mai mult decît vă puteți aștepta. Îmi place sa fac și să demonstrez că ajung acolo unde-mi doresc prin muncă, nu-mi plac oamenii care aparent par a fi ceia ce nu sunt și nu vor fi vre-o data, de aia vorbesc mai putin cu cei din jur despre viața mea personal și despre scopurile, reușitele sau insuccesele mele pentru ca nu am încredere in nimeni cu excepția familiei. Îmi place muzica și sunt cel mai bun prieten cu ea.  Îmi place muzica instrumentală, retro, pop, dar și unele tendințe din muzica contemporană. Important e că muzica să aibă sens și să-mi trezească emoții pozitive și să-mi treacă fiori prin tot corpul. Sunt discretă și prea puțini reușesc să mă cunoască. Prea putine persoane reușesc să-și scrie vre-o filă a operei vieții mele, deoarece prea repede văd intr-o persoană prostia omenească, de care rămîn flatată. Iubesc oamenii de la care pot fura din inteligența lor, sinceri, corecți, ambițioși, oameni cu un succes garantat din start, oameni care știu ce vor de la viață. Viața mi-a dat șansa să am alaturi așa exemple. 

Trecutul a fost ieri, nu-l uita chiar dacă a trecut, viitorul va fi mine nu fi curios să deschizi mai devreme opera vieții tale pentru a da pagina mai repede, nu te grabi. Prezentul e azi, trăiește din plin viața, n-o lăsa să treacă, e frumoasă Iubește-o și ea te va Iubi pe tine!

(Scrisă în anul întâi de facultate)

Real sau Virtual

Real sau Virtual?!  Fiecare zi este importantă sau cel puțin așa ar trebui să fie prin faptul că este unică și prin urmare irepetabilă. Însă nu am cunoscut pe nimeni care să reușească pe deplin în aceste vremuri să fie conștient de asta 24 de ore din 24 și să trateze clipele, deși mulți dintre noi se străduiesc în acest sens. Fiind și eu un om ca toți ceilalți, iată-mă fiindu-mi dragă această zi, mai dragă decât celelalte, în sensul că simt să o sărbătoresc. În acest articol voi aborda o temă importantă, ba chiar una actuală.

"Internetul"(definiția mea personală)---virusul cel mai periculos ce se transformă într-un drog ce-ți contaminează fiece vas sanguin duce la dependență totală.

Folosesc internetul de cîțiva ani buni, am fost dependentă de el, dar am reușit sa evadez pentru că scopurile mele în viață nu erau legate de virtualitate, ador viața și îmi place s-o trăiesc la justa ei valoare.Una din greșeala mare a mea a fost cînd m-am înscris pe odnoklassniki.ru și mai tîrziu pe facebook.com . Odnoklassniki îmi zicea "bună dimineața" și "noapte bună"! Eram în top cu toate bîrfele, dar nu realizam că ele fac parte din viața mea ce n-a fi trebuit să fie așa. Eu acum vorbesc despre mine,însă același lucru este cu fiecare al 2 lea om de pe glob. Multe probleme am avut în viața mea personală din cauza odnoklassnikului, îi dădeam prioritate. De multe ori am promis că-mi voi șterge profilu, de cîte ori am încercat și nu am ajuns la un capat. Datorită internetului fac legătura cu familia care este departe de mine, astfel nu aș simnți distanța și mereu suntem alături în orice moment, ce n-aș da ca să-fie mereu alaturi fără prezența calculatorului.

Mulți afirmă că ești demodat dacă nu ai odno sau facebook. Cu toată certitudinea afirm, că cei care au și își pierd timpul virtual, considerîndu-se cei mai fideli prieteni ai site-urilor de socializare sunt de fapt, cei mai demodați în bunul sens al cuvîntului pentru că ei nuștiu a-și petrece timpul altfel decît al irosi în zadar.

Am cunoscut persoane importante pe net, dar care deja le știam fizic sau poate aparent ne văzusem. Gândindu-mă la început la faptul că oamenii sunt diferiți și că e imposibil ca tiparul să fie adevărat am reușit în timp să găsesc în fiecare Om pe care îl cunoșteam lucruri cu adevărat minunate și să trăiesc bucuria construirii unor prietenii pe viață (și ma refer aici la prietenii care am început comunicarea virtuală dar am continuat în realitate).

Sunt două lucruri pe care le regret acum.

Primul este că nu am avut timpul necesar spre a spune tuturor acelor căror le-am dat like la pagină sau postări importante, deosebit de frumoase.

Al doilea - că nu am timp pentru a comunica cu fiecare dintre cei care m-au invitat în lista lor, adică persoane care le cunosc.

Ce mă bucură însă este faptul că nu am dat nici o invitație la întamplare și nici nu am dat nici un accept pănâ nu am studiat profilul fiecăruia, astfel încât pot acum spune că am încercat să cunosc pe fiecare atât cât a lăsat să se vadă public pe profil.Pentru că nu mă opresc la prima impresie și nici la a doua, și de fiecare dată fără excepție s-a dovedit că fiecare om se deschide la un moment dat dacă vrea și cu condiția să-i oferi spațiul necesar și Libertatea de a o face când și cum crede acesta potrivit să o facă.

Știu că oamenii nu spun întotdeauna adevărul, știu că o prietenie reală nu poate fi comparată cu una virtuală și mai știu că interacțiunea reală, atunci când poți privi Omul în ochi, este cu mult mai intensă și ne poate oferi o împărtășire reală și o bucurie pe măsură.

Ce am vrut să punctez în acest articol este faptul că: în cazul când vrem cu adevărat să învățăm din experiențe și să ieșim cu un câștig de înțelepciune din ele, în acest caz - putem să o facem oricum, virtual sau în realitate, important este să nu cedăm primului impuls, primului impuls venit din tiparele de gândire acumulate în experiențele anterioare și să nu cedăm primului impuls care ne poate duce la închideri emoționale, acestea la rândul lor privându-ne de a cunoaște oameni noi și de a trăi experiențe noi și minunate. Le mulțumesc tuturor celor care m-au cunoscut și care i-am cunoscut, indiferent virtual sau real, ei au contribuit la creșterea mea spirituală ajutîndu-mă să cunosc mai  bine Omul. Pot să vă spun cu siguranță, nu vă opriți la prima impresie nici în mediul virtual, nici în viața reală. Nu vă opriți niciodată din a încerca să cunoașteți un om, pentru că nu există un moment "final" în care să se poată pune o etichetă asupra nimănui. În fiecare Om există ceva cu adevărat Minunat și nu doar un lucru ci mai multe. Aceste lucruri minunate pe care le conțin oamenii (și le conține fiecare dintre noi) - pot fi descoperite numai cu răbdare, uneori cu muuuultă răbdare. În viziunea mea de femeie există un model bărbat care a fost, este și va fi cel mai Minunat Om pe care D-zeu mi l-a dăruit. Inteligența sa, sinceritatea, fidelitatea...( ) sunt puținele din calitățile sale. Alături de el am crescut și ceia ce sunt în prezent se datorează lui.

Ce vă pot spune cu mâna pe inimă este faptul că merită de fiecare dată să ai răbdare să cunoști pe cineva și că, dacă nu ai descoperit nimic minunat nu este pentru că acel om nu are ceva minunat în el, ci este pentru că nu ai avut suficientă răbdare să descoperi și/sau nu i-ai oferit spațiul sacru de care avea nevoie pentru a se deschide.

Aceasta nu este ceea ce cred, ci ceea ce ȘTIU din micile mele experiențe.

Dragi prieteni virtuali și reali! Mă bucur că Facebook-ul și Odnoklassnik-ul ne-a oferit posibilitatea de-a ne cunoaște mai bine, deși suntem virtual mereu alături cei online, nu vă irosiți timpul, e prea prețios pentru al petrece online. Îmi cer scuze acolo unde nu am răspuns la msg altora, poate nu am preferat să vorbesc, unde am rănit pe cineva cu cuvinte dureroase sau mai puțin dureroase, în fine Sorry!

Tu nu mă vei cunoaște Niciodată...

Sunt o străină printre cei cu care îmi împart aerul, pămîntul și cerul. Am ajuns să fiu prizoniera proprieimele plăsmuiri. Sufletul meu este cazat într-un corp în care nu-și poate găsi liniștea. Se simte un găzdaș fugar și zbuciumat. Aleargă în atrii și ventricule ca un criminal urmărit de remușcările amare ale conștiinței. Apoi se plimbă prin plămînii obosiți ca prin coridoarele unui liceu, se coboară în stomac în căutarea fluturilor care s-au înecat demult în valurile abundente ale realității.

Mi-ai văzut de mii de ori corpul, dar niciodată nu ai gustat din licoarea sufletului, mi-ai mirosit gîtul dar nu ai simțit mirosul gîndurilor mele, mi-ai admirat genele ușor curbate dar nu ai citit tristețea dintre ele, îmi observai dilatarea pupilei, dar nu îți dădeai seama de răceala emanată de scleră. E mai ușor să crezi că în spatele buzelor permanent rujate stă o ființă dependentă de make-up,  greu însă este să înțelegi ce efort depun ca să camuflez mușcăturile pînă la sînge provocate de durerea care deseori îmi atacă sufletul. Mă privești în ochii conturați întotdeauna cu negru și te grăbești să mă crezi o vulpe cochetă, cînd de fapt sunt o lupoaică care-și urlă noaptea gîndurile la lumina unui felinar. Nu am obrajii rumeni de la frig și nici bronzați de la soare, le dau culoare în fiecare dimineață, certîndu-i că au preluat culoarea palidă a nesomnului meu. Am riduri adînci, nu pentru că aș avea fața prea expresivă, dar pentru că mi-am lăsat durerea să izvorască prin lacrimi mai mult decît ar fi trebuit. În fiecare lună îmi împrospătez culoarea neagră a părului… Nu pentru că e combinația perfectă pentru buzele roșii, dar pentru că așa scap mai ușor de firele de păr cărunte cu care m-a înzestrat viața prea devreme. Poate credeai că mă îmbrac în negru ca să par mai suplă… dar nici aici nu ai ghicit, sunt năpădită de gînduri negre, port doliu în suflet. Doliu după cea care mi-a dat viață, și doliu după mine însumi, cea care eram cîndva alături de ea.

Și dacă mă vezi dimineața istovită de oboseală, nu te grăbi să ghicești în ce cluburi m-am distrat, pentru că cel mai probabil am răscolit prin viața lui Bukowski, explorînd culmile disperării lui Cioran, sau poate mi-am aruncat viața pe un peron alături de cea a lui Paler ca mai apoi să-mi spună Coelho că sunt o Veronika care se decide să moară, sau o Anna Karenina care niciodată nu se va arunca sub tren, pentru că iubește prea mult viața.

Îmi place că mă vezi neserioasă sau poate chiar proastă, sunt un specialist bun în a descoperi superficialiica tine. La ce bun să încerc a demonstra contrariul dacă ai picat testul din prima? Ai judecat după înfățișare! O înfățișare care nu mi-am ales-o eu, care mi-a dat-o Dumnezeu pentru a-mi lăsa sufletul să trăiască acolo. Te întrebi cine ești tu cel căruia mă adresez? Tu necunoscutul sau poate prietenul… Tu cel care m-ai văzut o singură dată, sau care mă vezi în fiecare zi.

Tu care mă vezi dar nu mă cunoști.

Privește-mă, analizează-mă, dar niciodată nu vei fi ”EU”!

Un Crăciun Binecuvântat!

                                                            Un Crăciun Binecuvântat!
 
  Ar fi fost perfect dacă ar fi nins, totuși soarele ne luminează geamurile și ne urează Un Crăciun Călduros! Ar fi fost minunat dacă azi ne-am fi așezat toată familia la masă, dar uite că fiecare e în diferite colțișoare ale pămîntului.

  Aromă de Colinde din Ajun! M-am trezit pe la miezul zilei ascultînd minunatele colinde din copilărie. Chiar dacă nu e mamy alături să ne trezească de mirosul bucatelor cum doar ea poate, totuși rămîn a fi alintată și de fratele meu. Ajunul Crăciunului l-am petrecut lîngă cel mai minunat omuleț și ziua de azi se prevede a fi perfectă.
 Buon Natale, mamy!
 Merry Christmas, brethren!
 Crăciun fericit, prieteni, colegi, cunoscuți!

E ziua în care uităm de probleme, de supărări, facem totalurile acestui an și încercăm să fim mai buni. Să ne cerem iertare, să credem că anul ce vine va fi mai bun și tot ce n-ai reușit vei reuși în anul care vine. Dumnezeu să ne binecuvînteze casele, familiile, copii. Pacea și liniște sufletească. Să fii iubit și să iubești, să te bucuri și să bucuri pe alții, să primești și să dăruiești, să trăiești din plin și să umpli viața celor de lângă tine.
Nu lăsați nici o clipă să treacă fără să ei cei mai frumos din ea. Un Crăciun așa cum vi-l doriți.

Pentru mine Crăciunul e Nașterea lui Isus Hristos, el nu s-a născut de două ori pe an, pe nou și pe vechi, dar pe 25 Decembrie.(au existat controverse cu cei din jur vizavi de această problemă, de aia am specificat). Când eram mică Crăciunul era magic că ne îndeplinea dorințele, acum e sărbătoarea care ne amintește că Viața e o Binecuvântare!