În ultima perioadă mi-am împrtășit mai rar gândurile pe blog. Dar văzând că ultima mea postare are destule vizualizări în două zile, fiind distribuită doar pe facebook și odnoklassniki, am hotărât să abordez un subiect ”rece” pentru mine. Tema despre care mai puțin comunic cu cei din jur.
Am avut o săptămână grea, cu simptome de răceală enorm de severe, însă își ia goana de la atâtea pastile.
Și la un miez de noapte, nedormit și acesta, încerc a-mi pune amprentele pe tastatură.
Pornind de la premisa ”Tot ceea ce suntem se datorează alegerilor noastre”. Iar alegerile noastre sunt individuale și unice.
Excepție sunt doar părinții pe care nu-i putem alege. Însă trăim din propriile alegeri. Mici sau mari. Serioase sau la întâmplare, dar tot alegeri sunt. Până la maturitate alegerile depind de părinți, după aia ele prind aripi încetul cu încetul.
Absolvești studiile, îți cauți ”existența”, adică un job. Te căsătorești, faci copii și așa se perindă aceleași ”secvențe”, deja depinde de fiecare în parte cum sunt ”cadrate”.
Viața nu îți dă nimic înapoi. Ceea ce faci rămâne ”printat” în mintea Ta, apoi a altora.
Te-ai gîndit vreodată cum ar fi dacă ai putea să corecta unele greșeli foarte simplu, de parcă nici nu ai fi greșit?! Hmmm... Imposibil.
Nu poți să ștergi asemeni scrisului de pe foaie cu un corector, nu poți să te reîntorci să schimbi ceva atât de simplu, nu poți să zici că nu s-a întîmplat fără să minți. Tu poți doar să bandajezi răni.
Excepție sunt doar părinții pe care nu-i putem alege. Însă trăim din propriile alegeri. Mici sau mari. Serioase sau la întâmplare, dar tot alegeri sunt. Până la maturitate alegerile depind de părinți, după aia ele prind aripi încetul cu încetul.
Absolvești studiile, îți cauți ”existența”, adică un job. Te căsătorești, faci copii și așa se perindă aceleași ”secvențe”, deja depinde de fiecare în parte cum sunt ”cadrate”.
Viața nu îți dă nimic înapoi. Ceea ce faci rămâne ”printat” în mintea Ta, apoi a altora.
Te-ai gîndit vreodată cum ar fi dacă ai putea să corecta unele greșeli foarte simplu, de parcă nici nu ai fi greșit?! Hmmm... Imposibil.
Nu poți să ștergi asemeni scrisului de pe foaie cu un corector, nu poți să te reîntorci să schimbi ceva atât de simplu, nu poți să zici că nu s-a întîmplat fără să minți. Tu poți doar să bandajezi răni.
Nu am făcut-o conștient și am rănit. La fel cum am fost și eu rănită. Și sunt fericită. Însă iubirea m-a determinat să-mi schimb unele tangențe, să văd lucrurile mult prea matur pentru vârsta mea (au afirmat unii aceasta) și am învățat să trăiesc mai mult prin el, decât prin mine. Din doi, iubirea a făcut UNUL.
La început e ca la începuturi. Suntem îndrăgostiți de construcția fizică a celuilalt. Ăsta e falsul mister care dispare în dependență de capacitatea celuilalt de al dezvălui. Și de cele mai multe ori apare eșecul.
Încerc să le transmit oamenilor să-și dea jos măștile, ca fiecare zi să fie trăită la justa ei valoare. Sunt prea prea mulți ipocriți în jur. Nu te minți pe tine, fii sincer. Iubește-ți aproapele, că nu va fi o veșnicie lîngă tine. Nu adu judecăți de valoare, nici eu nu te judec cînd nu ești așa cum ar trebui să fii.
Ești liber în toate alegerile tale și doar de tine depinde clipa de azi, acum și cea de mîine. Raționalizează bine acele care urmează a-ți fi ale tale ALEGERI!
